Portrete scrise de la București - Cătălin Striblea

 „Știe să asculte.”

Ca de atâtea ori, și cu ocazia asta Mikuna a formulat ceea ce e cu-adevărat important.

Pe Cătălin Striblea, l-am cunoscut datorită Luanei. La Londohome, la lansarea unui număr al revistei noastre - poate să fi fost cel cu Fulaș în cadă. 

Știam, bineînțeles, despre Vorbitorincii, podcastul făcut cu Radu Paraschivescu, al cărui titlu îl invidiez și azi. 

Luana m-a introdus, iar eu am făcut o observație despre tricoul „Striblinho” care apare în fundalul discuțiilor Vorbitorincii. Iar el a început să-mi vorbească despre o călătorie în Spania. Altceva nu rețin, eram prea emoționat. Dar rețin că era uman, departe de vedetismul superficial și supărător, deși este o vedetă.

Apoi, ne-am întâlnit la FILIT Chișinău. A sosit cu avionul care i-a „confiscat” bagajele, dar nici asta nu l-a făcut nesuferit, lucru pe care nu l-aș putea promite în ce mă privește. Ne-a rugat, atunci, să aducem cu mașina vinul făcut cadou de hotelul de acolo. Așa, s-a mai adâncit prietenia incipientă.

Mikuna a spus fraza respectivă chiar la Chișinău, după o seară când am stat la o masă cu Iulian Tănase, Florin Lăzărescu, Narcis Afrăsinei și alții. Ne-a surprins încă o dată că „Striblinho” nu ne sare în vorbă, nu este plictisit de ceea ce se spune: te ascultă și el pe tine, nu vrea să instaleze o relație unidirecțională.

Apoi, a vorbit despre Vârtej și despre Ieșirea în podcast, ba a acceptat și să scrie pe coperta celui din urmă și să participe și la lansare. Mi-a făcut cadouri care nu se uită.

Modest, prietenos, uman, Cătălin Striblea mi se pare o vedetă de care avem nevoie pentru sănătatea mintală a noastră a tuturor.