depeterasa

Când am venit la București, am fost ca un parașutist a cărui parașută nu vrea să aterizeze: eram între două vieți din mai multe puncte de vedere, am levitat între două lumi, mă ținea doar dragostea și curajul orb. Nici cele mai evidente lucruri nu-mi treceau prin cap: sunt aerian în general, dar asta era altceva. Cred că într-un interviu de-al lui Emil Hurezeanu am auzit prima dată despre István Téglás în a doua mea viață. Acum, când eram în a treia, mi-am amintit interviul acela. István figura într-o enumerație în legătură cu o vizită la Angela Gheorghiu, mi se pare.  Foto: Mihaela Tulea Am început să caut prin bolgiile Facebookului. Am aflat că e actor, că a avut un coming out. Asta m-a apropiat instantaneu de el: era o perioadă când eram suspicios cu oricine zicea că e fericit. Problema și mai ales vorbitul despre orice problemă mi se părea onestitatea absolută. Sigur că nu el e problema, dar orice societate crudă știe să-și crească actanții plini de remușcări. I-am dat friend ș...

Te așteaptă o atmosferă excelentă în Teatrul Masca. De cum te apropii dinspre stația tramvaiului, te primește grafica foarte ingenioasă și prietenoasă a porții pe care scrie numele teatrului: o grădină cu o cabină în stânga și una în dreapta, iar în față, clădirea teatrului însuși. Spațiul îți lasă loc să fii surprins și să te trezești din surpriză. Dar încă nu s-a terminat: cum intri, te așteaptă parcă o comunitate de artiști: de la cei care te ghidează în hol la cei care te ghidează în sală, toți sunt parcă pictori, graficieni sau actori. Nici nu-ți vine să crezi că timp de atâția ani aici domnise unul dintre cei mai nocivi abuzatori, care nu a pus numele actrițelor și actorilor pe afiș, nu le-a lăsat să rămână însărcinate etc. Cred că Mihai Mălaimare era un psihopat. Acum este unul pensionat și care probabil își debitează aceleași inepții agresive. Foto: Zile și nopți O sală foarte faină și ea, cu locuri în cerc. În față, un ecran. Știam câte ceva despre spectacolul Jurnal de Români...