Piața naționalismului vizionar
Citesc postarea Adei Galeș și nu pot să-mi cred ochilor. „Ț ineți minte scandalul cu ziarul legionar Certitudinea la Teatrul National? S-a rezolvat. Directorul interimar Mircea Rusu, l-a invitat pe Dan Puric să monteze un nou spectacol în TNB. Eu înțeleg din asta că este o formă apologetică și una de susținere a lui Dan Puric de către directorul interimar. Ceea ce mi se pare inadmisibil.” Oare ce au în cap oamenii ăștia? Chiar cred că nimic nu este mai „artă” decît să fii un bard național de duzină, un „român” de nu mai poți? În ceea ce mă privește pe mine, cred că e o confuzie la mijloc. Așa cum poți să consideri că un poem creștin este poem pentru că e creștin, poți să consideri și că un gînd este profund pentru că el e spus în românește - dintre actori, Dorel Vișan face aceeași greșeală. Dar din păcate un gînd poate fi tot atît de plat în românește sau în engleză: versurile sunt versuri cu sau fără Dumnezeu și gîndul e gînd chiar mai mult fără gargara națională. Sigur, nu e nic...