Visăm la schimbare – despre spectacolul regizoarei Carmen Lidia Vidu
Te așteaptă o atmosferă excelentă în Teatrul Masca. De cum te apropii dinspre stația tramvaiului, te primește grafica foarte ingenioasă și prietenoasă a porții pe care scrie numele teatrului: o grădină cu o cabină în stânga și una în dreapta, iar în față, clădirea teatrului însuși. Spațiul îți lasă loc să fii surprins și să te trezești din surpriză. Dar încă nu s-a terminat: cum intri, te așteaptă parcă o comunitate de artiști: de la cei care te ghidează în hol la cei care te ghidează în sală, toți sunt parcă pictori, graficieni sau actori. Nici nu-ți vine să crezi că timp de atâția ani aici domnise unul dintre cei mai nocivi abuzatori, care nu a pus numele actrițelor și actorilor pe afiș, nu le-a lăsat să rămână însărcinate etc. Cred că Mihai Mălaimare era un psihopat. Acum este unul pensionat și care probabil își debitează aceleași inepții agresive. Foto: Zile și nopți O sală foarte faină și ea, cu locuri în cerc. În față, un ecran. Știam câte ceva despre spectacolul Jurnal de Români...