Prea mult și prea puțin - despre Maigret cu Depardieu

 „Depardieu la apogeul carierei sale” - scrie în trailer. Desigur, poți fi la apogeul carierei fără să faci un mare rol.

https://www.youtube.com/watch?v=9Q1NTvyLxgY

Maigret este unul dintre personajele mele preferate. Îmi place scriitura lui Simenon, atmosfera romanelor sale, necăjirea bărbatului care în fiecare zi stă cu orele pe o bancă la Paris și abia apoi se întoarce la familia lui meschină. Atmosfera aceasta cred că a fost redată cel mai bine de serialul în care personajul principal era jucat de Bruno Cremer, un uriaș grav și inteligent.

Ei bine, chiar inteligența îi lipsește cel mai mult personajului făcut de Depardieu. „Eu doar ascult” - îi spune el unei fete care îl întreabă care e procedeul său de a descoperi adevărul. Dar chiar pentru ca această frază să fie credibilă filmul lui Patrice Leconte ar avea nevoie de mai multe sclipiri. Unele chiar sunt, de pildă dialogul dintre judecător și Maigret cînd primul izbucnește că în biroul lui nu se fumează deoarece asta îi face rău peștilor, iar Maigret răspunde calm cu butada lui Magritte: „Ce n'est pas un pipe.” Sau cînd comisarul îi explică subalternului cum trebuie să fumezi o pipă fără zgomote neplăcute și îi și ia pipa acestuia.

Aceste scene însă par a fi a celor care au scris dialogurile, adică ale lui Patrice Leconte și ale lui Jérome Tonnerre. Maigret-ul lui Depardieu e prea greoi, prea lăbărțat, prea nu știu cum. De obicei, chiar îmi place, în Vatel sau în Balzac l-am adorat, dar aici pare cumva pus acolo doar datorită renumelui lui: nu lucrează sau nu poate lucra destul să intre în pielea lui Maigret. 

Altfel, filmul lasă prea multe hinturi: ghicești cu ușurință cine ar putea fi ucigașul. Sigur, la Simenon, în general misterul e mult mai puțin mister ca la Agatha Christie de exemplu, dar totuși nu e atît de evident. 

Cu toate acestea, n-aș putea spune că e un film rău. Dialogurile sunt geniale, actorii, buni, o narațiune eliptică și decoruri faine. Are pînă și o miză socială deoarece vorbește despre fetele din provincie care sosesc la Paris cu speranțe mari și multe dintre ele ajung niște fluturi de noapte. Doar că Depardieu e prea mult și în același timp prea puțin.