Oraș frumos, toamnă extraordinară, perspective... perspective

 

Trăiesc la București de o lună și ceva, și mărturisesc că e mult mai frumos decît m-am așteptat. Prejudecățile mele erau identice cu ale lui tata, care, mirat de ce se întîmplă cu mine, mă sună cîteodată și mă avertizează: „vezi, nu te du în Ferentari, să nu-ți facă rău cineva!” Zice el în glumă, dar tot străbate și neliniștea lui.

Cînd colo: București e un oraș frumos, mai ales în toamna asta extraordinară. Culori vii, magazine mari, clădiri excepționale: sunt părți ale orașului în care chiar e o plăcere să te plimbi. 

Pentru un provincial ca mine sunt și mult mai multe alternative decît mi-am putut închipui, teatre și săli și restaurante și bănci și vai de mine în sens pozitiv.

Și dintr-odată, gunoaiele. Le-am observat duminică seara după ce am ieșit de la teatru, dar am căzut de acord că probabil nu s-a gîndit nimeni că vor fi mulți oameni la acțiunea spotlights. De ce să nu se fi gîndit, nu știu, dar am fost într-o dispoziție iertătoare.

Azi, nu mai pot fi așa. E o toamnă admirabilă cît vezi cu ochii, dar gunoaiele îți strică perspectiva mereu. Curg pur și simplu din tomberoane, trebuie să fii atent să le eviți.

E totuși trist. Avem o capitală frumoasă și care-mi place cu tot atmosfera ei cîteodată balcanică. Și-atunci nu avem grijă de ea chiar noi. E păcat, pentru că astfel ne scuipăm în față pe noi înșine. Măi domnule!