Petőfi a venit la București - despre lansarea Látó

Emoțiile se strecoară în mine ca apa de ploaie în tavan. În jurul orei patru deja nu mai pot. La șapte, trebuie să moderez lansarea revistei Látó, mai bine zis, a numărului special dedicat lui Sándor Petőfi și cu toate că mi-am pregătit întrebările, tot nu am stare.

Gábor mă sună pe la 4 și un sfert că au sosit. Mă bărbieresc și pornesc spre Institutul Liszt. Ema a plecat la birou, va veni direct acolo. Mă emoționez și din cauză că nu știu câți români vor veni: mă întreb oare ea va înțelege ceva dacă discuția va fi în maghiară?

Decid să iau lucrurile pas cu pas. Prima dată, autobuzul. Cobor în Piața Victoriei și mă plimb până la Patrichi, poate mi-ar trece tracul. Da de unde! Nici pomeneală.
Mergem la o cafea cu colegii. Au venit trei: redactorul-șef Gábor Vida, Annamária Codău și Botond Fischer. Aș bea și o tărie, dar nu dăm de un loc potrivit. Îmi iau un latte și sper că va fi bine.
Întorcându-ne, frica mi se materializează: în afara Emei, nu vine niciun român. Se decide să vorbim ungurește, doamna Bara va traduce. Cât vorbește directorul instituției, András László Kósa, îl observ pe Ion Pleșa, și mai târziu, văd o doamnă care se strecoară lângă ei. Numărul românilor s-a ridicat la trei.
Discuția e excelentă, colegii mei răspund inteligent, pasional, cu mult umor. Publicul e cu noi, râde când Gábor spune că dacă l-ar întâlni pe poet, l-ar întreba cât de mare a fost cornul sub care a stat la Ardud și zâmbește cu simpatie când Annamari vorbește despre amintirile ei de la orele de maghiară sau când Boti gesticulează ca un vulcan.

La sfârșit, gustăm niște vin, apoi ne băgăm la o pizza și stăm de vorbă cu Zsuzsa, fotografă dedicată. Toată seara a fost excelentă, merităm alintările acestea mici.
Programul însă nu s-a terminat, azi dimineața ne-am dus la Liceul Endre Ady. Profesori amabili, elevi curioși. Noi - antrenați de mine într-o altă discuție. Urmează discursul Imolei Nagy despre Universitatea de Arte din Tg. Mureș, iar după toate acestea, prânzul.

 
Nici nu credeam că va ieși atât de bine. Mai am de lucru la încrederea mea. Dar am reușit cu toții: și colegii mei, și institutul, și școala, și liceul. Așa să fie mereu!