Fotografii scrise de la București - Andrew Davidson-Novosivschei

Mare povestitor, Andrew! Ne întâlnim la Nottara, la Stela, și după spectacol, ieșim tuspatru spre Romana. Ei spun că merg în dreapta, deci ne vom despărți. Andrew însă începe să-și facă o țigare de foi ca un Ion Barbu tacticos, și spune: „Știi, țin niște cursuri de creative writing la liceu” – linge hârtia – „și i-am întrebat unde ar vrea să publice” – înfășoară hârtia – „și au zis: în Matca!” Râd și pentru că sunt bucuros de răspunsul elevilor, dar și din cauza tensiunii acumulate. Andrew e un mare povestitor.

Foto: Radio România Internațional

Dar și un mare om bun, ca să zic așa. Cred că prima dată ne-am întâlnit la Festivalul Internațional de poezie acum vreo trei ani: el citea versuri, noi eram în public. Și totuși, m-a salutat la FILIT Chișinău de parcă ne-am cunoaște de o mie de ani: zâmbind fain, simpatic, primitor. Rar am mai băut așa o cafea bună.

S-a întâmplat în prima zi a festivalului, și după aceea ne-am salutat ca niște prieteni cu ștate vechi. Cred că asta poate fi și aportul socializării americane (Andrew e născut în Arizona), dar și a personalității unui om. Parcă așa e Andrew: așa ar fi și dacă s-ar fi născut la Vaslui sau la Arad.

Un băiețel care a crescut mare dar a rămas șăgalnic, umorul lui nu te rănește nicicând. Este de gașcă și se vede totuși că nu e de aici: parcă ar fi un turist care se rătăcește cu bucurie.    

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Fotografii scrise de la București - István Téglás

Imagine
Când am venit la București, am fost ca un parașutist a cărui parașută nu vrea să aterizeze: eram între două vieți din mai multe puncte de vedere, am levitat între două lumi, mă ținea doar dragostea și curajul orb. Nici cele mai evidente lucruri nu-mi treceau prin cap: sunt aerian în general, dar asta era altceva. Cred că într-un interviu de-al lui Emil Hurezeanu am auzit prima dată despre István Téglás în a doua mea viață. Acum, când eram în a treia, mi-am amintit interviul acela. István figura într-o enumerație în legătură cu o vizită la Angela Gheorghiu, mi se pare.  Foto: Mihaela Tulea Am început să caut prin bolgiile Facebookului. Am aflat că e actor, că a avut un coming out. Asta m-a apropiat instantaneu de el: era o perioadă când eram suspicios cu oricine zicea că e fericit. Problema și mai ales vorbitul despre orice problemă mi se părea onestitatea absolută. Sigur că nu el e problema, dar orice societate crudă știe să-și crească actanții plini de remușcări. I-am dat friend ș...
Citiți mai multe

Îți sare muștarul sau maioneza? – despre cartea lui Vasile Ernu

Imagine
Vasile Ernu a scris o carte frumoasă, intensă, socială, plină de muzică, suculentă, evocatoare și foarte importantă. Cam așa aș putea să rezum experiența mea de cititor. Încerc să scriu un eseu mai temeinic despre ea din toate cauzele pe care le-am înșirat mai sus. Și pentru că m-am simțit profund confortabil în volumul lui, probabil din două motive.  Întâi pentru că sunt eu însumi minoritar (cum au fost românii în URSS), înțeleg perfect cum se simte un basarabean când aude: „Vin rușii!”, când de fapt se apropie trei „basa” de un cămin din Iași. Așa cum notează și Ernu în capitolul despre Cluj, maghiarii de acolo i-au povestit că asemănător (sigur, cu diferențele de rigoare: „Vin românii!”) i-au apostrofat de multe ori și maghiarii din Ungaria pe maghiarii din Transilvania. Înțeleg și că atunci când ei trei rămân împreună, Mitoș Micleușanu, Roman Tolici (autorul copertei) și Vasile Ernu spun: Hai să vorbim omenește! și încep să vorbească basarabeană, care e o limbă română  alt...
Citiți mai multe

Fotografii scrise de la Iași - Bogdan Crețu

M-am gândit că o să public o serie de portrete despre ieșeni. Rezidența FILIT a fost una dintre cele mai frumoase perioade din viața mea, și m-a inspirat în multe feluri. Pe de altă parte, portretele mi s-au părut mereu unele dintre cele mai interesante procedee literare.  Așa că încep acum un album ieșean scris cu dragoste și prețuire. Nu va fi unul exhaustiv, mă vor dirija vibrațiile personale pe care le-am simțit.  Iar albumul acesta nu poate începe decât cu Bogdan Crețu. Bogdan, pe care l-am cunoscut cu foarte puțin înaintea acestei experiențe, mi-a devenit în ritmul cafelelor băute împreună foarte apropiat. În epoca noastră atât de zeflemitoare, această formulare poate însemna pentru unii multe lucruri, dar pentru mine, înseamnă doar că a fost acolo . „She was there”  —  l-am citat de mai multe ori pe William Styron, care, fiind întrebat de Charlie Rose de ce a fost atât de importantă soția lui atunci când s-a luptat cu depresia, a răspuns cu fraza de mai sus. Ș...
Citiți mai multe