Portretul care se mișcă - despre cartea lui Sigrid Nunez despre Susan Sontag

Cât am fost mai mult în cultura maghiară, am avut o colecție preferată. Titlul ei era Mérleg (Balanță) și publica volume de eseuri de cea mai bună calitate. Eseuri cum definesc eu genul acesta: cu inteligență, elan și subiectivitate. Au apărut aici eseuri de Susan Sontag (Despre fotografie), Iosif Brodski, Freud (Moise), Ginzburg (Brânza și viermii), Styron (Darkness visible) etc. 

Poză: bookline.hu

De când sunt la București și sunt înfipt în cultura română, tot aștept să dau de o colecție ca aceea (care, din păcate, s-a și stins). Sigur, nu e bine să aștepți să se repete viața, dar totuși nu puteam să nu tânjesc după niște eseuri pursânge.

Și iată că am dat de Sigrid Nunez și de cartea ei minunată despre aceeași Susan Sontag, apărută în colecția musai a editurii Art. Nunez, scriitoare ea însăși, a fost partenera de viață a fiului scriitoarei, David, și povestește viața acesteia prin perspectiva ei. De aceea este volumul un eseu adevărat: pentru că perspectiva ei nu poate fi decât subiectivă.

Poză: cărturești.ro

Aflăm din ea că Sontag a fost un monstru sacru: mamă mult prea protectoare, care nu înțelegea de ce fiul ei vrea să trăiască singur (au trăit mereu împreună, iar când datorită și lui Sigrid David a spus că se vor muta Sontag n-a înțeles, ba mai mult, a admonestat-o), scriitoare care voia să fie recunoscută ca autoare de romane, când a fost și este mai mult o formidabilă eseistă, o mare amatoare de film care o târa cu ea de multe ori pe Sigrid, o femeie puternică care însă s-a lăsat cu totul vrăjită de Brodski, alt narcisist de patrusprezece carate etc.

Totuși, Sigrid Nunez nu își varsă ura sau desconsiderarea în pagini: de pildă, acceptă că „Susan”, cum o numește, a fost o snoabă, dar nu una din punct de vedere social, putea discuta cu oricine, deși nu circula niciodată cu altceva decât cu taxiul.

Așadar, un portret viu, pe care îl simți cum se mișcă, cum unduiește prin carte datorită, sigur, și traducerii fără cusur a Ioanei Tudor. Un portret incisiv și înduioșat, aș zice.