Doi aristocrați ai condeiului - despre Péter Esterházy și Dinu Flămând

Întotdeauna, întîlnirea generațiilor e o provocare cumva, fiind destul de dificil să atingi clapa potrivită. E nevoie de delicatețe, eleganță, de un fel de aristocrație.

La o lansare a editurii Kalligram cu multe cărți și o cină festivă după, Péter Esterházy mi-a arătat cum se face. A venit la mine, și-a întins mîna și mi-a zis: „Felicitări, tinere!” Abia dacă am putut bîigui ceva, într-atît de surprins am fost. Omul acesta nu avea nevoie de mine, era peste mine cu optzeci de ionosfere și totuși mi-a făcut bucuria asta. Nu era îngîmfat sau arogant nicio clipă.

Ei bine, la Poezia e la Bistrița cam același lucru s-a întîmplat cu Dinu Flămând. Ne-a felicitat după masa rotundă „maghiară”, apoi, după lectură. Iar la cina de vineri, 15 iunie, a venit la mine să-i dedic Splendidul mistreț spunînd că asta i se pare cel mai important: să ne cumpărăm volumele. 

Ei doi făcuseră parte cam din aceeași generație. Flămând, mai în vîrstă decît Esterházy cu numai trei ani, a învățat din atmosfera perioadei și probabil a ambianței în care s-a socializat ce înseamnă să fii un aristocrat al condeiului. Curiozitate și eleganță. Nu sunt lucruri mari și sunt totuși niște lucruri uriașe.