Să fii moderat pînă la capăt

Toată viața am fost adeptul moderației. Citisem cu mare drag și cu o strîngere de inimă pe Montaigne sau pe Pascal, pe Konrád, pe Camus, pe Mircea Martin - pe toți acei oameni a căror dreaptă măsură e dificil de atins dar pe care îi invidiez sincer.

Nu m-am lăsat nici în dreapta, nici în stînga, sau, cum zice undeva Thomas Mann, m-am înclinat în dreapta dacă barca se înclinase în stînga și viceversa. M-am autoeducat cum am putut și am rămas singur.

Sigur, întotdeauna vine un moment în care nu e la modă să fii moderat - Aurelian Crăiuțu chiar subliniază asta. Elogiul moderației este o carte care m-a fermecat deja prin titlul ei. Acum, cînd totul e altfel decît atunci cînd în 2006 profesorul de la Universitatea din Bloomington, Indiana își publicase prima ediție a volumului său, moderația chiar se cuvine să fie elogiată. 

Se cuvine asta și pentru simplul fapt că moderația e privită de multe ori ca lașitate și puțini înțeleg că un moderat trebuie să fie radical atunci cînd vine vorba despre unele principii. 

Pornind de la Platon și Aristotel, trecînd prin Machiavelli, Gracián și Tocqueville, ajungînd la Montesquieu, Burke și Raymond Aron, Crăiuțu analizează istoria moderației și tipurile ei de la cea filozofică la cea pragmatică. Nu am căderea să mă pronunț asupra unor probleme atît de delicate dar mi s-a părut că interpretările sale sunt... moderate, echilibrate, limpezi și la obiect.

Nici Trump, nici Putin nu se vor potoli datorită acestei cărți, dușmanii moderației nu se vor potoli. Din fericire însă (sau din păcate, cum vreți) sarcina gînditorului este să gîndească, nu să plece urechile la modele efemere. Oximoronic prin chiar titlu, Elogiul moderației e o carte dătătoare de speranță în vremurile astea tulburi.