Hai la Iași ca să vedem un fragment dintr-un Eden!

„Mortua est - Mortua vest.” Această frază este doar unul dintre multele-multele idei geniale ale celui care a închipuit Muzeul Poeziei din Iași. Concepția artistului vizual Ion Barbu e perfectă pentru a transmite publicului noțiunea unei poezii vii și iconoclaste, de la fraze-propoziții-ziceri pline de umor la pantofii unor scriitori contemporani, de la citate văzute altfel la sistemul periodic al elementelor în care Mircea Cărtărescu este „Nobeliu”. Cine intră în acest muzeu, va înțelege spiritul ludic al poeziei și că poeții sunt și ei oameni, și încă cum!

Muzeul poeziei este una dintre stațiile noastre la Iași. Am fost invitat în sfîrșit la FILIT, mergem deci în orașul numit „capitala culturală și spirituală” de un politician înainte de seara cu scriitorii ucraineni, și deși enunțul poate pare excesiv, nici nu m-am gîndit cîte și mai cîte sunt în acest oraș. Muzeul Poeziei, Casa Memorială Topîrceanu, Muzeul Mihai Codreanu, Muzeul Copilăriei în Comunism etc. Și unde mai pui locurile unde nu am putut ajunge!

FILITul însăși e un eveniment capital dintr-o capitală. Florin Lăzărescu, Dan Lungu și Lucian Dan Teodorovici au făcut ceva excepțional și în zece ani au construit nu numai evenimentul în sine, dar și o echipă demnă de tot ce se întîmplă și tot ceea ce nu s-ar întîmpla fără ea. Toată lumea a fost amabilă, săritoare și inteligentă, de la excepționala Monica Salvan la voluntarii care ne-au ajutat în tot ce era nevoie și de la doamna contabilă care ne-a decontat bonul la benzină la doamnele care ne-au ghidat în Muzeul Literaturii.  

Eu sunt un om care trebuie pornit, un om care începe socializarea cu expectativa, dar pînă și eu păstrez amintiri vii din acest festival, prieteni pe care i-am revăzut sau pe care mi i-am făcut acolo. Printre ei, traducătorii literaturii române, pentru că am fost invitat ca traducător. Éva Kenderessy, Steinar Lone și ceilalți toți sunt dedicați muncii lor și de o inteligență sclipitoare. Să n-o uit pe Marian Ochoa de Eribe care a cîștigat premiul ICR pentru antologia Poesia esencial făcută din opera lui Mircea Cărtărescu.

Apoi, școala! La Colegiul Național „Costache Negruzzi”, niște profesori și niște copii fantastici, deschiși, pregătiți și volubili, cu întrebări pertinente și dînd dovadă de un interes real în ce privește problemele literaturii.

Cîteodată, mă gîndesc că nu sunt destul de pregătit să povestesc tot ce ni s-a întîmplat acolo.

Ne-am plimbat prin Copou și o cioară ne-a aruncat în cap o nucă. Am admirat pasajul Emil Brumaru. Am ascultat vocea lui Mihai Codreanu despre care nici nu auzisem. Am văzut chilia lui George Topîrceanu ale cărui versuri le rețin încă din manual. Am văzut manuscrisul Psaltirii lui Dosoftei. Ne-am întîlnit cu oameni ca jovialul Jovi Ene sau ca omniprezentul Robert Șerban. Am mîncat la Masa Traducătorilor pe care ne-a pregătit-o un chelner fain. Am participat la discuții interesante moderate de Monica Joița și la serile FILIT, începînd numai din joi pentru că miercuri am ajuns din păcate prea tîrziu să-l ascultăm pe Marin Malaicu-Hondrari cu invitatul său Manuel Vilas. 

În legătură cu asta. Eu cred că discuția cu Boualem Sansal ar fi trebuit să fie mai mult despre literatură și că Magda Grădinaru ar fi trebuit să țină mai bine discuția, ocrotind-o de pericolul observațiilor neobosite ale unui tînăr. Erau momente cînd nu înțelegeai nimic, scriitorul îi răspundea tînărului din sală în limba franceză care nu le e cunoscută tuturor. Acestea fiind zise, trebuie să spun că am întîlnit oameni cărora chiar discuția asta în opinia mea dezlînată i-a plăcut cel mai mult.

Mie personal mi-a plăcut cel mai mult John Boyne. Inteligent, cu un umor și o sensibilitate aparte, a răspuns ca cineva care este antrenat într-adevăr într-o discuție, asta fără doar și poate și datorită excelentului Robert Șerban. Ne-a convins încă o dată că literatura nu este numai pentru „cunoscători” (ce-o fi însemnînd și asta...)

Să nu uit interviurile la care am fost programat. Ioana Pelehatăi și Nona Rapotan mi-au fost niște gazde culte, amabile și care s-au pregătit cu migală din tot ceea ce am făcut eu pînă acum. În asemenea momente mă simt mereu ca și cînd n-aș trăi degeaba. 

Să nu-l uit pe Nichita Danilov care mi-a dedicat trei volume dintr-un șut. Pe Andrei Dósa care înțeleg că m-a amintit la o discuție. Pe toți scriitorii pe care le-am văzut dimineața buimaci și ziua treziți la realitatea evenimentului, iar seara, doritori de lejeritate. Pe Romina Hamzeu căreia i-am dedicat un Mistreț în engleză. Să nu uit Noaptea albă a poeziei care a ținut pînă hăt în zori și care e iarăși un eveniment dintr-o serie de neuitat.

Foto: Ema Cojocaru

Să nu uit lucrurile pe care nu le povestesc aici dar fără de care nu mi-ar fi bine. 

Mulțumim, Iași!