Delectarea omului - despre concertul dedicat în memoria Maestrului Ludovic Bács de la Institutul Maghiar

„Extraordinar!” - exclamă un domn cât așteptăm să înceapă concertul. Și tot acolo, în fața Institutului Liszt: „extraordinar!” - spune și despre expoziția Pavel Șușară de la Muzeul Țăranului Român. E un domn entuziasmat. Când află că sunt de la Cluj și că sunt maghiar, mai mult, că la Cluj există și teatru de limbă maghiară, spune îngândurat: „Piersic e puternic...” Să se fi gândit că a supraviețuit în Clujul maghiar? Eu nu știu, dar chiar că e un gentleman simpatic.

Prima dată, a găsit extraordinar expoziția lui István Orth la care ne-am uitat deja amândoi. E o expoziție de gravuri în aramă, ilustrații la marele poem Tragedia omului de Imre Madách a cărei vernisaj fusese miercuri dar din păcate n-am ajuns la el. 

Concertul de ieri era dedicat Maestrului Ludovic Bács, compozitor, dirijor și omul care a fost printre întemeietorii Festivalului de Muzică Veche de la Institut. Invitați: soprana Edith Borsos și Tiberius Quartet de la Tg. Mureș. După cuvântul de deschidere al directorului András László Kósa și după evocarea Maestrului de către compozitorul Ioan Dobrinescu, într-o primă parte am ascultat opere de și dedicate lui Ludovic Bács, iar în a doua, canzonete italiene. 

Maestrul Ludovic Bács

András László Kósa, directorul Institutului Maghiar

Ioan Dobrinescu și traducătoarea Hajnal Bara

Muzicienii au fost excelenți, iar soprana Edith Borsos, admirabilă: a știut să cânte credibil atât lieduri compuse de György Kurtág pe niște versuri foarte moderne de marele poet contemporan Dezső Tandori, cât și canzonetele pline de erotism ale unor Donizetti, Bellini sau Leoncavallo. O apariție copleșitoare și o soprană desăvârșită.

Sus: József Molnár jucând un fragment din Sonatur de Ioan Dobrinescu. 

Jos: Edith Borsos cântând o canzonetă 

Nu știu dacă sunt ca Piersic dar mă descurc și eu cum pot...