Pornind spre Europa Centrală - despre Dicționarul romanului central-european din secolul XX

Cred că orice intelectual care e demn de denumirea asta dorește să atingă imposibilul și în năzuința asta face niște eforturi uriașe și plin de talent: operele sale nu sunt de fapt altceva decât posibilul ce putea fi atins. Așa cum Michelangelo visase să sculpteze munți, un filolog dorește să cuprindă într-o carte întregul fenomen care poate fi numit „romanul central-european din secolul XX”. 

Echipa pe care a coordonat-o Adriana Babeți exact asta își dorea, și a ieșit unul dintre cele mai interesante volume ale anului pe care l-am lăsat în urmă ieri cu șampanie și artificii. Oameni extraordinar de erudiți, pregătiți și generoși, cei 70 de colaboratori ne oferă o veritabilă hartă spirituală a genului acesta minunat între a cărui creatori se numără Gabriela Adameșteanu, Margit Kaffka, Franz Kafka, Milan Kundera, Bohumil Hrabal, Andrzej Stasiuk, Péter Esterházy și mulți, mulți alții.

Danilo Kis, Sándor Márai, Miklós Mészöly

Excelentul studiu al Adrianei Babeți, un text temeinic și totuși dezinvolt, construit cu acribie și deloc plictisitor, mai mult, provocator, încearcă să ne introducă în Dicționarul romanului central-european din secolul XX. prin chiar volumul lui, semnalând greutățile și bucuriile unei întreprinderi de acest fel. Filologie cu manieră personală - cred că aceasta este cea mai bună definiție a acestei lucrări de 100 de pagini, în care Adriana Babeți ne călăuzește prin geografia spirituală a regiunii în care trăim și care nu e totuși ușor de circumscris. Marele umorist maghiar din Transilvania, Andor Bajor a scris o schiță care pornește de la ideea că în mitologie, Europa este o prințesă răpită și continuă prin a spune că însuși continentul e răpit mereu. Cam așa și cu Europa Central-Europeană: dacă nu ne întreabă nimeni ce este, atunci știm, dacă trebuie să răspundem, atunci e mai greu.

E mai greu, dar în asta stă toată frumusețea. De la Milan Kundera la Czeslaw Milosz și la Claudio Magris, mulți au încercat să definească regiunea și spiritualitatea ei. Când îl citești pe unul dintre ei, tinzi să-i dai dreptate lui; când pe celălalt, ești de acord cu acela și așa mai departe. Adriana Babeți pune laolaltă definițiile și fenomenele și le analizează în așa fel încât să releve creativitatea și adevărul lor, dar în același timp și vulnerabilitatea fiecăreia.

După acest studiu remarcabil, urmează fișele. Întocmite mereu cu o obiectivitate subiectivă, dacă pot să spun așa, cu o ținută științifică exemplară, cu o punere în context ireproșabilă. Autorii fișelor știu tot ce se poate ști despre operele prezentate, și încă ceva în plus. Se vede că în spatele Dicționarului sunt ani și ani de gândire comună - „în 1997 am coagulat un nucleu de cercetători literari timișoreni (...) care să participe la realizarea proiectului DRCE.”, scrie Adriana Babeți la pag. 14, dar bineînțeles că nucleul s-a tot mărit și a evoluat în continuu.

Surprizele nu sunt puține. Dacă de cei mai mulți scriitori am auzit sau chiar am citit măcar un volum, despre mulți nici nu auzisem vreodată, deși citesc de 45 de ani. Dar erudiția deloc arogantă a Dicționarului m-a convins să caut romanele unor Ion Călugăru, Slobodan Selenic, Józef Wittlin, de pildă. 

Apoi, chiar despre romanele pe care le-am citit aflu multe - dacă altceva nu, măcar că se pot citi în altă cheie decât le-am citit eu. De exemplu, Lumânările ard până la capăt de Sándor Márai mi s-a părut un roman mai mult decât sentimental. În Dicționar, citesc următoarele: „Dacă ar trebui vreodată să reducem spiritul și destinul Europei Centrale la o mână de romane și la tot atâția autori (de fapt, chiar asta se întâmplă, deși mâna este una încăpătoare :) - P. D.), atunci pe o listă foarte scurtă ar trebui să avem în vedere Lumânările ard până la capăt și pe cel care a scris această operă uimitoare.” (Vasile Popovici, 387.) Cred că e un exemplu bun care ilustrează faptul că perspectiva din care privești lucrurile influențează inevitabil și cum le vezi. Firește, aceasta nu e o mare descoperire, dar când citești și răsfoiești o operă de anvergura spirituală a Dicționarului, atunci descoperi din nou și cu argumente ceea ce știai deja.

Adriana Babeți

Să închei cu o confesiune: am ajuns să-i invidiez pe toți cei care au lucrat la acest volum extraordinar, cu toate că știu câtă abnegație și ce consum de energie nervoasă înseamnă să lucrezi într-un asemenea colectiv și la un asemenea proiect. Dar cred că a meritat cu prisosință. Dicționarul romanului central-european din secolul XX este un munte spiritual și filologic, un ghid elegant și temeinic al acestui gen. Sper că sunt un om central-european în sensul bun al cuvântului, însă nu e niciodată de prisos să mă pregătesc pentru a deveni unul și mai central-european. O voi face cu ajutorul acestei capodopere filologice, literare și spirituale.