Dansând cu căprițele - despre „Heidi” de la Opera Comică

Spectacolul crește de la o clipă la alta. La început, nu mă prinde aproape deloc: versurile mi se par trase de păr, muzica, una care nu e energizantă, iar vocile, mediocre. Apoi, încetul cu încetul, musicalul mă cucerește treptat.

https://www.operacomica.ro/heidi-premiera/

Povestea este una celebră: pe Heidi, mătușa ei superficială și ahtiată de bani la bunicul ei în munți, iar mai târziu o duce și de acolo ca s-o ducă pe fetiță la Frankfurt, unde ea trebuie să fie prietena Clarei, o fetiță paralizată. Dar orfanei îi este dor de munți și de Peter, „generalul caprelor” de la bunicul, și este umilită mereu de domnișoara Rottenmeier. Până la urmă totul se sfârșește cu bine și chiar Clara începe să umble.

Cartea pentru copii a scriitoarei elvețiene Johanna Spyri a fost dramatizată de regizoarea Claudia Ciobanu, care a scris și versurile. Povestea este bine prinsă, versurile, cum am spus, sunt mai puțin inspirate. Muzica lui Andrei Neamțu devine tot mai bună, ca și vocile: când începe să cânte Ioana Sihota (Domnișoara Rottenmeier), atunci îmi dau seama că sunt într-adevăr la un musical.

Actorii se simt bine în scenografia simplă, totuși funcțională a Iulianei Gherghescu, iar Ana Badea face o coregrafie dinamică. Alexandra Giurcă are o structură de fetiță și face un rol frumos ca și Sergiu Roban (Bunicul). Dragoș Ioniță este un Sebastian extraordinar (majordomul gay al casei Sesemann, care are niște gesturi superhaioase și cântă la chitară și la vioară ca un Brian May/Beethoven supraîncărcat) și un Peter mai mediocru. Otilia Panainte, în schimb, conturează foarte bine atât rolul mătușei Dete, cât și a bunicii Sesemann. Alexandra Stroe face o Clara sensibilă și are și voce, iar Andrei Duțu, un Domn Sesemann okay. Căprițele/liliecii Domnișoarei Rottenmeier (Alexandra Corlan, Filip Popa, Ana Badea și Bogdan Iacob) sunt sarea și piperul spectacolului.

Un spectacol în care se râde mult, dar suntem și emoționați de sensibilitatea fetițelor, a Bunicului și a Bunicii, și revoltați de pragmatismul sec al mătușei și de răutatea snoabă a Domnișoarei Rottenmeier. Un spectacol la care mi-aș duce copiii.   

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Fotografii scrise de la Iași - Bogdan Crețu

M-am gândit că o să public o serie de portrete despre ieșeni. Rezidența FILIT a fost una dintre cele mai frumoase perioade din viața mea, și m-a inspirat în multe feluri. Pe de altă parte, portretele mi s-au părut mereu unele dintre cele mai interesante procedee literare.  Așa că încep acum un album ieșean scris cu dragoste și prețuire. Nu va fi unul exhaustiv, mă vor dirija vibrațiile personale pe care le-am simțit.  Iar albumul acesta nu poate începe decât cu Bogdan Crețu. Bogdan, pe care l-am cunoscut cu foarte puțin înaintea acestei experiențe, mi-a devenit în ritmul cafelelor băute împreună foarte apropiat. În epoca noastră atât de zeflemitoare, această formulare poate însemna pentru unii multe lucruri, dar pentru mine, înseamnă doar că a fost acolo . „She was there”  —  l-am citat de mai multe ori pe William Styron, care, fiind întrebat de Charlie Rose de ce a fost atât de importantă soția lui atunci când s-a luptat cu depresia, a răspuns cu fraza de mai sus. Ș...
Citiți mai multe

Literatură și fericire - Jurnal de Chișinău

Imagine
  „Zilele Literaturii Române la Chișinău”   unde am fost invitat și datorită lui Cristian Fulaș, este un festival excelent și familial în două sensuri: are o intimitate cuceritoare și este organizată de minunata familie Erizanu, de Emilian Galaicu-Păun și de doamna Maria Șleahtițchi de la Muzeul Național al Literaturii Române. Oameni inteligenți, răbdători, mereu amabili, întotdeauna cu zâmbetul pe buze, ei sunt sufletul veritabil, sfinții acestui eveniment. Îngerii ajută Dar și Dumnezeu are nevoie de îngeri: pentru invitații de la Chișinău, voluntarii reprezintă această categorie. Cezara și Mihai, elevii care ne-au ajutat, au fost grozavi: deschiși, maturi, dar fără să-și fi pierdut candoarea copilăroasă. Am stat de vorbă și cu ceilalți invitați și toți au spus același lucru: toți elevii au fost inteligenți și relaxați. De bună seamă că statul de vorbă este una dintre aspectele cele mai importante la un festival, și cel de la Chișinău este unul dintre cele mai tari...
Citiți mai multe

Umorul face lumină - despre cartea lui Jan Cornelius

Imagine
„N-a avut umor, pentru că ce nu aprecia, nu putea nici să iubească” - scria un scriitor maghiar la moartea unui estet. Ei bine, Jan Cornelius are umor din plin și la nivelul poantelor, și la nivelul înțelegerii lucrurilor care nu fac parte din structura lui. Dar poate că exact asta e secretul: din structura unui om cu umor, face parte totul. Foto: site-ul Editurii Lebăda Neagră Jurnal european - spune subtitlul minunatei sale cărți, Conspirația cearșafurilor : și asta mi se pare esențial. Kundera se teme cel mai mult de „agelaști”, acei oameni care nu au umor. Dacă vrem să construim Europa în care să ne simțim bine, trebuie să ne regăsim umorul. Iar jurnalul lui Cornelius este european nu doar pentru că scriitorul călătorește foarte mult, nici doar pentru că el e un reșițean care trăiește la Düsseldorf, și care mi-a recitat o poezioară pentru copii în maghiară, ci și pentru că are un umor debordant: nu e agelast deloc. Nici nu știu ce să citez: cum spune Mircea Cărtărescu pe coperta a...
Citiți mai multe