Insula Iliberică - despre Serata PEN

 „Libertatea cuvântului a fost dobândită cu sânge și nu e pentru întotdeauna” - spune Fatma Yilmaz, invitată împreună cu Liana Ganea și cu subsemnatul la Seratele PEN organizată despre Libertatea cuvântului - Iran, Ungaria și România. Deși este un adevăr incontestabil, mă surprinde totuși. Cu toate că n-ar trebui să mă surprindă: am rămas perplex deja când a fost alungat CEU: nu credeam că o să se întâmple vreodată așa ceva în mijlocul Europei.



Ruxandra Burcescu și Andrei Zbîrnea ne întreabă mai întâi despre proiectul de lege inițiat de Nicolae Ciucă și Lucian Bode, conform căruia, printre altele, cei care tulbură liniștea publică prin „atingeri grave aduse demnității persoanelor” vor fi condamnați la închisoare între 2 și 7 ani. Sunt speriat, nu pot vorbi atât de aplicat, eu sunt un tip care pornește de la experiențele lui personale.

Noroc că și Fatma Yilmaz e așa: am scăpat! Vorbim despre fundamentalismul din Iran, despre retorica de „găsirea dușmanului” a guvernului Orbán, despre Erdogan care a pus mâna pe instituțiile fundamentale ale statului, despre cât de mare e nevoia ONG-urilor (deși un domn din publicul nu prea numeros spune că ele ar trebui să facă mai mult ca să se vadă, eu unul nu prea știu ce ar putea să mai facă) etc. Vorbesc despre faptul că dacă România ar avea un politician extremist charismatic, s-ar afla în situația țărilor iliberale și despre oamenii care de multe ori sunt la fel de nepăsători și cinici ca poliția: când ne-a agresat o vecină, mulți mi-au râs în nas: ce fel de bărbat ești tu?!

Laura Ganea spune că în România nu e presă liberă, la întrebarea care ar fi totuși produsele de presă libere răspunde totuși enumerând vreo zece site-uri. Deci problemele sunt mult mai complexe decât ne închipuim, dar există fără doar și poate. Și în Ungaria există încă presă neatinsă de retorica fals eroică a regimului.

Când se termină evenimentul, intrăm și noi la o bere. Eu beau șpriț, dar oricum nu sunt nici maghiar adevărat.    

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Fotografii scrise de la București - István Téglás

Imagine
Când am venit la București, am fost ca un parașutist a cărui parașută nu vrea să aterizeze: eram între două vieți din mai multe puncte de vedere, am levitat între două lumi, mă ținea doar dragostea și curajul orb. Nici cele mai evidente lucruri nu-mi treceau prin cap: sunt aerian în general, dar asta era altceva. Cred că într-un interviu de-al lui Emil Hurezeanu am auzit prima dată despre István Téglás în a doua mea viață. Acum, când eram în a treia, mi-am amintit interviul acela. István figura într-o enumerație în legătură cu o vizită la Angela Gheorghiu, mi se pare.  Foto: Mihaela Tulea Am început să caut prin bolgiile Facebookului. Am aflat că e actor, că a avut un coming out. Asta m-a apropiat instantaneu de el: era o perioadă când eram suspicios cu oricine zicea că e fericit. Problema și mai ales vorbitul despre orice problemă mi se părea onestitatea absolută. Sigur că nu el e problema, dar orice societate crudă știe să-și crească actanții plini de remușcări. I-am dat friend ș...
Citiți mai multe

Îți sare muștarul sau maioneza? – despre cartea lui Vasile Ernu

Imagine
Vasile Ernu a scris o carte frumoasă, intensă, socială, plină de muzică, suculentă, evocatoare și foarte importantă. Cam așa aș putea să rezum experiența mea de cititor. Încerc să scriu un eseu mai temeinic despre ea din toate cauzele pe care le-am înșirat mai sus. Și pentru că m-am simțit profund confortabil în volumul lui, probabil din două motive.  Întâi pentru că sunt eu însumi minoritar (cum au fost românii în URSS), înțeleg perfect cum se simte un basarabean când aude: „Vin rușii!”, când de fapt se apropie trei „basa” de un cămin din Iași. Așa cum notează și Ernu în capitolul despre Cluj, maghiarii de acolo i-au povestit că asemănător (sigur, cu diferențele de rigoare: „Vin românii!”) i-au apostrofat de multe ori și maghiarii din Ungaria pe maghiarii din Transilvania. Înțeleg și că atunci când ei trei rămân împreună, Mitoș Micleușanu, Roman Tolici (autorul copertei) și Vasile Ernu spun: Hai să vorbim omenește! și încep să vorbească basarabeană, care e o limbă română  alt...
Citiți mai multe

Fotografii scrise de la Iași - Bogdan Crețu

M-am gândit că o să public o serie de portrete despre ieșeni. Rezidența FILIT a fost una dintre cele mai frumoase perioade din viața mea, și m-a inspirat în multe feluri. Pe de altă parte, portretele mi s-au părut mereu unele dintre cele mai interesante procedee literare.  Așa că încep acum un album ieșean scris cu dragoste și prețuire. Nu va fi unul exhaustiv, mă vor dirija vibrațiile personale pe care le-am simțit.  Iar albumul acesta nu poate începe decât cu Bogdan Crețu. Bogdan, pe care l-am cunoscut cu foarte puțin înaintea acestei experiențe, mi-a devenit în ritmul cafelelor băute împreună foarte apropiat. În epoca noastră atât de zeflemitoare, această formulare poate însemna pentru unii multe lucruri, dar pentru mine, înseamnă doar că a fost acolo . „She was there”  —  l-am citat de mai multe ori pe William Styron, care, fiind întrebat de Charlie Rose de ce a fost atât de importantă soția lui atunci când s-a luptat cu depresia, a răspuns cu fraza de mai sus. Ș...
Citiți mai multe