Fotograful care vede totul - despre proiectul lui Simion Buia, înainte de expoziție

Martin Scorsese l-a pus pe micuțul Joe Pesci să fie unul dintre cei mai neîndurători criminali din istoria filmului. Un regizor bun vede întotdeauna aspecte surprinzătoare, dar despre care se dovedește că sunt reale.

Pe fotografiile lui Simion Buia, am început să mă uit ieri, când am aflat că o să aibă expoziție la MNLR cu proiectul său despre actorii din România. 

O galerie care m-a tot făcut s-o răsfoiesc, să mă gândesc la șăgălnicia Anei Carablais sau al lui Mihai Constantin, la figura hâtră a lui Mircea Andreescu, la zâmbetul lui Tibor Pálffy, la inocența lui István Téglás, la melancolia Alexandrei Davidescu sau a Emiliei Popescu, la figura colțuroasă a lui Claudiu Bleonț. Sau la Alfréd Nagy, actorul de la Sf. Gheorghe care a murit în 2020, la vârsta de numai 43 de ani.

Este clar că proiectul lui Buia are cel puțin doi vectori: unul artistic și unul arhivistic. Dar acesta din urmă nu împinge în plan secund pe primul: nu ne uităm la fotografii doar pentru că ne amintim de trecut - deși câtă istorie este în privirea lui Coca Bloos sau a lui Victor Rebengiuc! Dar istoria ni se relevă prin camera fotografului, aici.

Proiectul este frumos nu doar din motive de respect față de trecut și față de performanța unor actori uriași. Este frumos pentru că este artistic: pentru că Buia, ca și Scorsese, vede dincolo de aparențe și ne și arată ce observă. Mereu avem acel plus, acea ecuație: Mariana Mihuț + Simion Buia. Pe fotografie, se vede și marea actriță, și ce a văzut fotograful când a fotografiat-o.

„Ador să fotografiez artiști, să mă joc cu personalitatea lor. Când suntem în intimitatea studioului îi provoc, le testez simțul umorului, îi deranjez, îi scot din minți – pentru un portret aparte. Mulți se scuză că nu sunt fotogenici. Sunt! Dovada e pe simeze” - scrie Simion Buia. De acord. Sunt fotogenici și datorită lui; câteodată poate în mare parte datorită lui.

Albumul actorilor din care Simion Buia va prezenta o selecție la MNLR pe 18 iulie de la ora 19.30 este unul interesant, evocator și frumos. Actorii sunt pe simeze, nu pe scenă, dar sunt tot atât de fermecători, doar că altfel.