Fotografii scrise de la Timișoara - Adriana Babeți

Spontană de nu te vezi, Adriana Babeți este persoana aceea pe care o îndrăgești instinctiv și odată pentru totdeauna. Figura ei de vrăjitoare bonomă, atitudinea ei de zână bună, deși hotărâtă, hâtră și la nevoie chiar aprigă, ascunde faptul că ea e de fapt și un mare arhivar, un filolog cu mii de fițuici și fișe. Cărțile ei despre dandysm sau despre amazoane demonstrează fără echivoc acest fapt, ca și capodopera echipei ei, Dicționarul romanului central-european din secolul XX.
Jean Constantin a spus odată că el e un constănțean adevărat născut la Techirghiol. Adriana este o timișoreancă adevărată născută la Oradea. „Puszili!”, îmi zice de obicei și e mândră că știe multe cuvinte ungurești – am înțeles chiar că tatăl ei a fost maghiar sau pe jumătate maghiar. Nu am putut reține pentru că discuția a unduit mai departe.
Cred că asta e una dintre caracteristicile discuției cu ea: discuția face valuri. Adriana Babeți are o gândire oceanică în care încape totul și nu înțelegi mereu datorită cărui lucru apare un altul. Cert e că nu te plictisești niciodată, dar nici nu e sigur că o să ajungi să spui neapărat pentru ce ai venit. Scopurile se elasticizează, te trezești că nici nu mai știi ce voiai să spui, trebuie să te forțezi să îți aduci aminte. Adriana e o schimbătoare de lumi.
Cred că e o profesoară excelentă care te poate intimida, dar tot ea te și scoate din temerile tale: trebuie doar să aștepți și s-o înțelegi, sau mai degrabă să înțelegi cum funcționează. Pentru că vocea ei plăcut-răgușită nu te va lăsa baltă niciodată.
Face parte, împreună cu regretatul Mircea Nedelciu și cu Mircea Mihăieș, din cel mai frumos trio al literaturii românești: cel care a scris romanul Femeia în roșu. 
Inteligentă și eruptivă, erudită și boemă, Adriana Babeți este un personaj adevărat, o lumină vie în lumea culturală românească.  

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Fotografii scrise de la Iași - Bogdan Crețu

M-am gândit că o să public o serie de portrete despre ieșeni. Rezidența FILIT a fost una dintre cele mai frumoase perioade din viața mea, și m-a inspirat în multe feluri. Pe de altă parte, portretele mi s-au părut mereu unele dintre cele mai interesante procedee literare.  Așa că încep acum un album ieșean scris cu dragoste și prețuire. Nu va fi unul exhaustiv, mă vor dirija vibrațiile personale pe care le-am simțit.  Iar albumul acesta nu poate începe decât cu Bogdan Crețu. Bogdan, pe care l-am cunoscut cu foarte puțin înaintea acestei experiențe, mi-a devenit în ritmul cafelelor băute împreună foarte apropiat. În epoca noastră atât de zeflemitoare, această formulare poate însemna pentru unii multe lucruri, dar pentru mine, înseamnă doar că a fost acolo . „She was there”  —  l-am citat de mai multe ori pe William Styron, care, fiind întrebat de Charlie Rose de ce a fost atât de importantă soția lui atunci când s-a luptat cu depresia, a răspuns cu fraza de mai sus. Ș...
Citiți mai multe

Literatură și fericire - Jurnal de Chișinău

Imagine
  „Zilele Literaturii Române la Chișinău”   unde am fost invitat și datorită lui Cristian Fulaș, este un festival excelent și familial în două sensuri: are o intimitate cuceritoare și este organizată de minunata familie Erizanu, de Emilian Galaicu-Păun și de doamna Maria Șleahtițchi de la Muzeul Național al Literaturii Române. Oameni inteligenți, răbdători, mereu amabili, întotdeauna cu zâmbetul pe buze, ei sunt sufletul veritabil, sfinții acestui eveniment. Îngerii ajută Dar și Dumnezeu are nevoie de îngeri: pentru invitații de la Chișinău, voluntarii reprezintă această categorie. Cezara și Mihai, elevii care ne-au ajutat, au fost grozavi: deschiși, maturi, dar fără să-și fi pierdut candoarea copilăroasă. Am stat de vorbă și cu ceilalți invitați și toți au spus același lucru: toți elevii au fost inteligenți și relaxați. De bună seamă că statul de vorbă este una dintre aspectele cele mai importante la un festival, și cel de la Chișinău este unul dintre cele mai tari...
Citiți mai multe

Umorul face lumină - despre cartea lui Jan Cornelius

Imagine
„N-a avut umor, pentru că ce nu aprecia, nu putea nici să iubească” - scria un scriitor maghiar la moartea unui estet. Ei bine, Jan Cornelius are umor din plin și la nivelul poantelor, și la nivelul înțelegerii lucrurilor care nu fac parte din structura lui. Dar poate că exact asta e secretul: din structura unui om cu umor, face parte totul. Foto: site-ul Editurii Lebăda Neagră Jurnal european - spune subtitlul minunatei sale cărți, Conspirația cearșafurilor : și asta mi se pare esențial. Kundera se teme cel mai mult de „agelaști”, acei oameni care nu au umor. Dacă vrem să construim Europa în care să ne simțim bine, trebuie să ne regăsim umorul. Iar jurnalul lui Cornelius este european nu doar pentru că scriitorul călătorește foarte mult, nici doar pentru că el e un reșițean care trăiește la Düsseldorf, și care mi-a recitat o poezioară pentru copii în maghiară, ci și pentru că are un umor debordant: nu e agelast deloc. Nici nu știu ce să citez: cum spune Mircea Cărtărescu pe coperta a...
Citiți mai multe