depeterasa

„Nu s-a văzut nimic mai fin decât degetele sale” - spunea cineva despre Albrecht Dürer. Dar nu doar finețea degetelor lui Vlad Eftenie m-a frapat, cât mai ales neliniștea lor dedicată. Cum le-a mișcat și le-a foșnit ca și cum vorbea despre bani - dar era clar pentru toată lumea că nu e vorba despre bani, ci despre un creator care caută modalitățile creației și se șlefuiește pentru a face ce e mai bine cât mai bine. Recunosc că am fost uimit când a sosit la Cărturești Modul. Un bărbat adolescentin, cam de vârsta mea, cu o figură simpatică - un om copilăros, cu un trandafir galben în cămașă. Deja eram răscolit de curiozitate. „De unde știi că e bun fizician? Tu habar n-ai de fizică” - îl provoacă la discuție fiul unui scriitor maghiar pe tatăl lui. „Știu pentru că nu sesizez butaforie în frazele lui” - sosește replica. Cam așa eram și eu cu Vlad Eftenie. Nu mă pricep la fotografie, sunt pe axul „îmi place-nu-mi place”. I-am răsfoit cartea delectându-mi ochii pe pozele care mi se păreau f...

 „Libertatea cuvântului a fost dobândită cu sânge și nu e pentru întotdeauna” - spune Fatma Yilmaz, invitată împreună cu Liana Ganea și cu subsemnatul la Seratele PEN organizată despre Libertatea cuvân tului - Iran, Ungaria și România . Deși este un adevăr incontestabil, mă surprinde totuși. Cu toate că n-ar trebui să mă surprindă: am rămas perplex deja când a fost alungat CEU: nu credeam că o să se întâmple vreodată așa ceva în mijlocul Europei. Ruxandra Burcescu și Andrei Zbîrnea ne întreabă mai întâi despre proiectul de lege inițiat de Nicolae Ciucă și Lucian Bode ,  conform căruia, printre altele, cei care tulbură liniștea publică prin „atingeri grave aduse demnității persoanelor” vor fi condamnați la închisoare între 2 și 7 ani. Sunt speriat, nu pot vorbi atât de aplicat, eu sunt un tip care pornește de la experiențele lui personale. Noroc că și Fatma Yilmaz e așa: am scăpat! Vorbim despre fundamentalismul din Iran, despre retorica de „găsirea dușmanului” a guvernului Orb...

- Să vedem ce a ouat Cristina - spune Florin Iaru, și cu aceste cuvinte pline de haz, începe lansarea. E vorba despre cursurile de creative writing ale lui Iaru și ale lui Marius Chivu, la care a apărut o nouă generație de tineri scriitori care nu sunt dezbinați de invidie, bârfă și altele. Este generația din care face parte Ruxandra Burcescu și Cristina Chira, a cărei volum este prezentat la Humanitas Cișmigiu. Foto: Ciprian Măceșaru Librăria e arhiplină și asta demonstrează că Iaru are dreptate. Dar el are dreptate pur și simplu pentru că e spiritual, jucăuș, hâtru și spune mereu lucruri organice. De exemplu, că în textele Cristinei Chira, emoția nu e niciodată lacrimogenă sau că textele sunt ca viața, fără mari tragedii. „Catastrofa de azi se mai liniștește mâine, și peste un an începem o viață nouă”, spune Iaru. Titlul Raluca nu s-a culcat niciodată cu Tudor  exprimă chiar această indecizie pe care până la urmă viața o transformă în decizie sau măcar soartă. Autoarea are prezen...

Mă plimb prin expoziția Nichita Stănescu, să mai scap de trac. Mă uit la pozele marelui poet: la început, a fost un bărbat foarte frumos, mai târziu, a explodat cumva, a devenit mare în toate privințele, și în câteva fotografii este limpede că e beat turtă. Îi recunosc pe Horațiu Mălăele, pe Andrei Pleșu, pe Florin Zamfirescu. Pozele sunt neetichetate, deci despre o doamnă ghicesc doar că ar putea fi Gabriela Melinescu. Am venit aici, în sediul MNLR de pe Griviței, să particip la vernisajul Petőfi în jurul lumii . Vor vorbi Ioan Cristescu, directorul muzeului, excelența sa Botond Zákonyi, ambasadorul Ungariei la București și subsemnatul. Înainte de vernisaj, aflu că va vorbi și András István Demeter, secretar de stat la Ministerul Culturii. Îl văd și pe Attila Weinberger, vicepreședinte ICR - poate și el va lua cuvântul. Expoziția, creată de Agenția Literară Petőfi, prezintă latura rațională a marelui poet, considerat de mulți un mare instinctiv. Așa cum asta nu este deloc adevărat cân...

„Sincer, n-aș păstra identitatea romă. Cred că ne cramponăm de niște identități luptătoare și asta nu e bine.” Foto: Anca Moscu Ogescu Sper că am reținut bine fraza lui Valeriu Nicolae - esența ei asta era oricum. Fiind maghiar din România, am fost bulversat plăcut de această afirmație. Nu țin neapărat să-mi pierd identitatea maghiară, dar am observat de mult și am notat de multe ori că identitatea (cel puțin aici, printre noi, români, maghiari și alte naționalități) este adesea percepută ca ceva inflexibil și care cu cât e mai inflexibilă, cu atât e mai bine. Ne-am adunat la Cărturești Verona pentru un fel de Bibliobibuli mai altfel. Țigan țăndări  a fost subiectul clubului de carte moderat de Ema Cojocaru acum două săptămâni. Atunci a venit ideea: să-l invităm pe autor să vorbim și cu el despre volum. Am zis că e un tip inteligent, deschis, fain, interesant, cu niște inițiative curajoase și omenoase - hai să-l invităm! Iar ieri, în vremea aceea de nici câinele nu l-ai fi dat afar...